Epilepsie – povestea unei vindecari…

neuroni“Oamenii nu mor din cauza cancerului si nici din cauza agentilor patogeni, a virusurilor sau bacteriilor… ci din cauza fricii si a epuizarii. ” – Dr.Ryke Geerd Hamer

Bolile, prin sistemul nostru medical, au fost intelese gresit. Ele nu sunt dusmanul nostru ci mai degraba aliatul nostru, ele sunt de fapt reactii de supravietuire ale organismului la socurile emotionale suferite, cauzate de identificarea noastra inconstienta cu problemele vietii, cu tragediile si suferintele prin care trecem. Iar sistemul medical ne-a manipulat sa credem ca ne vindeca ascunzandu-ne simptomele cu tot felul de chimicale nocive cu reactii adverse, in timp ce cauza care a declansat presupusa boala ramane activa, cauza pe care doar noi insine o putem anihila, prin schimbarea modului de a privi viata si tot ce ni se intampla, prin impacarea si acceptarea trecutului si a conflictelor noastre, prin crearea unei armonii intre trup, spirit si minte…

La un moment dat fusesem sunat de o prietena care m-a rugat sa vorbesc cu o prietena de-a ei a carei copil de 4 ani jumate are epilepsie de vreo 3 ani. Ne-am intalnit si m-am ingrozit vazand copilasul umflat ca un balon, palid, bolnavicios si cu ochii tristi. Femeia a inceput sa imi povesteasca ca baiatul ei este bolnav de epilepsie cam de la varsta de un an iar de vreo un an jumate e tot prin spitale si ia o gramada de injectii si de tablete impotriva crizelor. “Inseamna ca nu mai face crize de cand ia tratament! – i-am zis.”. “Da de unde, zice ea, chiar si saptamana trecuta a facut. Si acum 2 saptamani a facut… “. “Pai, nu impotriva crizelor ia tratamentele care l-au umflat ca pe un balon si i-au dat infatisarea de copil bolnav? – am intrebat. Ce sens au atunci?”. “Nu stiu, imi zice.”. Am rugat-o sa imi povesteasca ce socuri emotionale, traume, accidente ar fi putut avea copilul inainte de primele crize, in jurul varstei de un an. Si-a adus aminte ca a fost un accident caruia nu i-a dat mare importanta in perioada aceea, de fapt singurul, si anume ca baiatul a ramas singur in bucatarie si tot jucandu-se si umbland de colo colo a reusit sa traga jos de pe aragaz oala cu supa de taitei care i s-a varsat pe picioruse si l-a ars. “Sa nu spui ca acum cateva zile cand a avut crizele i-ai dat supa de taitei! – i-am zis.”. “Ba da, imi spuse ea cu lacrimi in ochi.”… “Si sa nu spui ca si acum doua saptamani i-ai dat tot supa de taitei!”. “Ba da, imi puse ea plangand. Sa stii ca acum realizez ca, de fiecare data cand a facut crize, eu i-am dat inainte supa de taitei.”. “Pai bineinteles, i-am spus. Cum sa nu faca crize? Organismul si subconstientul nu are notiunea timpului, nu stie ca evenimentul acela s-a produs mai demult si , de cate ori vede supa de taitei, intra in reactie de supravietuire prin crizele de epilepsie, prin care organismul iti da de stire ca nu mai vrea supa, ca nu e buna pt el, ca ii produce suferinta. Asa simplu functionam! Iar medicii ti-l indoapa cu o gramada de porcarii pe degeaba, ca sa ti-l imbolnaveasca si mai tare!”. “Si ce-i de facut? – ma intreba ea printre lacrimi.” “Pai, nu ii mai da supa de taitei! Si, intreaba-ti bunul simt daca mai vrei sa ii dai medicamente pentru ca eu nu o sa iti spun sa intrerupi tratamentele.”. “Bine, dar asa e complet vindecat? Sa aiba grija o viata sa nu manance supa de taitei? – ma intreba ea”. “Pentru ca sa fie complet vindecat, mai ai de facut un singur lucru. Fa o supa buna de taitei, exact ca cea de acum cateva zile si, dupa ce o racesti sa fie doar calduta, mergi la copil si ii explici despre accidentul, trauma pe care a avut-o cand a fost mic si de care, in mod constient sigur nu isi mai aduce aminte, ii povestesti exact evenimentele precum si cam ce gandesti tu ca ar fi putut el simti in acel moment iar, intre timp, incepi sa ii arunci supa pe picioruse dar sa ai grija sa acoperi toata zona suferinda, linistindu-l si demonstrandu-i ca acea supa nu o sa ii mai faca rau niciodata. Prin acest lucru, ii constientizezi la nivel celular ca acea trauma apartine trecutului si nu mai reprezinta un pericol pentru el, ca acea supa nu o sa ii mai faca rau inca o data. E atat de simplu, asa functionam!”…
M-a sunat dupa o luna si mi-a spus bucuroasa ca nu i-a dat supa copilului in aceasta perioada dar nici nu a facut nicio criza. Mai apoi, dupa inca o luna, am fost sunat iar si mi-a zis, plangand de fericire, ca a intrerupt complet tratamentele si ca si i-a dat supa de taitei copilului si cu inima in dinti a asteptat sa vada daca se intampla ceva si… miracol… nimic! Simpla constientizare la nivel mentalo-emotionalo-psihic a traumei si, in acelasi timp, la nivel celular intim, a functionat!

Advertisements
Categories: Boli / Metode de vindecare, Stiinta Vindecarii Germane | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: